What has been more important for the success of the European Single Market?

The mutual recognition of national regulations.
86% (32 votes)
EU laws harmonising regulation in Europe.
14% (5 votes)
Total votes: 37

Comments

Cel mai important pentru succesul pieței unice europene a fost faptul că a îmbinat peste 500 de milioane de consumatori într-o singură piață oferind astfel mari beneficii companiilor europene spre a se dezvolta rapid și a își extinde activitatea mai ușor în celelalte state membre, acest lucru a adus beneficii și consumatorilor (putând primi diverse servicii oriunde in cadrul statelor membre) cât și a statelor membre care, împreună, au o putere de negociere mai mare când e vorba de diferite înțelegeri în comerțul internațional.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 21
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

În articolele Actului Unic European, Piața Unică Europeană (Single European Market) este definită ca fiind „o zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalului”. Astfel, barierele dispar în ceea ce privește deplasarea bunurilor, serviciilor, capitalului, sau chiar a cetățenilor, în interiorul Uniunii Europene. Acest fapt necesită eliminarea controalelor vamale și a pașapoartelor la frontierele țărilor membre ale Uniunii, sau a oricăror bariere naționale pentru vânzarea de bunuri și servicii din alte țări membre. În Tratatul de la Roma din 1957 era stipulată crearea în viitor a unei piețe unice. Articolul 3 impunea nu numai înlăturarea tuturor tarifelor și cotelor interne, ci și „a tuturor celorlalte măsuri cu efect echivalent” și „obstacolelor în calea liberei circulații a persoanelor, serviciilor și capitalului”. Procedura de eliminare a acestor bariere non-tarifare a fost armonizarea mutuală a legilor (EU laws harmonising regulation). Procesul de armonizare mutuală, însă, a fost lent, întrucât s-a dovedit a fi dificil pentru diverse țări, cu o legislație națională diferită, să ajungă la un acord echitabil pentru toate părțile. Armonizarea mutuală a fost văzută în unele țări ca o supra-reglementare (over-regulation). Tratatul a permis statelor adoptarea unor măsuri naționale, invocând protecția sănătății cetățenilor sau a patrimoniului național, însă această măsură a fost interpretată de unele state membre ca temei pentru a restricționa schimburile comerciale (exemplul ”Cassis de Dijon”) . În 1985, Lord Cockfield, vice-președintele Comisiei Delors, a întocmit ”The Internal Market White Paper”, prin care urmărea elaborarea unui program legislativ conceput pentru a elimina restricțiile transfrontaliere și pentru a întări relațiile comerciale dintre statele Uniunii. Inițial, aceasta însuma 300 de acte legislative pentru armonizarea a trei domenii principale: bariere fizice, bariere tehnice și bariere fiscale, până în anul 1992. În ceea ce privește barierele fizice, Comisia a propus ridicarea controalelor privind circulația mărfurilor și a persoanelor, urmând ca în octombrie 1992, Comisia să emită Codul vamal comun, barierele vamale fiind definitiv înlăturate la 31 decembrie 1992. Pentru a înlătura barierele fiscale, Comisia a propus armonizarea taxei pe valoarea adăugată (15% pentru fiecare stat membru) și accizele la diverse mărfuri. De asemenea, în „Cartea Albă” erau stipulate două principii de bază: armonizarea mutuală minimală și recunoașterea mutuală. Armonizarea mutuală minimală presupunea existența unei potriviri minime a legislațiilor statelor membre în ceea ce privește importul și exportul, în timp ce recunoașterea mutuală viza recunoașterea regulamentelor aprobate în alte state membre. Recunoașterea mutuală a fost facilitată și de hotărârea Curții Europene de Justiție, cu privire la ”Cassis de Dijon”, ajungându-se la concluzia conform căreia, orice produs care respectă standardele unui stat membru, poate fi vândut legal într-un alt stat, eliminându-se astfel barierele tehnice. Ambele pot produce efecte precum ”Race to the Bottom” (concurență între țări pentru investiții, prin scăderea standardelor de reglementare), sau ”California Effect” (schimbarea reglementărilor de consum, de mediu și a altor reglementări în direcția jurisdicțiilor politice cu standarde de reglementare mai stricte). Putem conchide, deci, că pentru recunoașterea mutuală trebuie să existe o armonizare minimală a legislației, dar și un echilibru între cele două, producând astfel succesul Pieței Unice Europene.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Aflată în centrul proiectului european încă de la începuturi, piața comună, devenită „piața internă”, țese de mai bine de 50 de ani pânza solidarității între oamenii din Europa, creând în același timp noi spații de dezvoltare pentru peste 21 de milioane de întreprinderi europene. Spațiu de liberă circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor, piața internă s-a îmbogățit, din 1993, prin consolidarea integrării economice, prin crearea unei monede unice și prin dezvoltarea de politici de solidaritate și de coeziune. Prin remedierea acestor deficiențe s-ar da pieței unice posibilitatea de a-și dezvolta întregul potențial, permițând cetățenilor să își reînsușească spațiul de viață comun și oferind mai multe șanse de succes inițiativelor din sectorul public și din cel privat. Pentru aceasta, trebuie elaborată o strategie proactivă și transversală. Este vorba despre stoparea fragmentării pieței și despre eliminarea barierelor și piedicilor din calea circulației serviciilor, a inovării și a creativității. De asemenea, este vorba și despre întărirea încrederii cetățenilor în piața lor internă și despre punerea la dispoziția consumatorilor a tuturor avantajelor pe care le implică această piață. Programul pieţei unice s-a axat pe 3 secţiuni privind barierele fizice (controlul la frontiere), tehnice (standarde, norme) şi impozitele indirecte (TVA, accize). Au fost implicate şi procedurile achiziţiilor publice pentru eliminarea caracterului lor protecţionist, discriminatoriu şi monopolist. În concluzie, o piaţă unică autentică este incompatibilă cu menţinerea standardelor naţionale şi, în consecinţă, standardele comune europene trebuie să fie o componentă esenţială a acestei pieţe, cu atât mai mult cu cât ele contribuie la realizarea a douădeziderate majore ale pieţei unice, şi anume creşterea competitivităţii şi, respectiv, ameliorarea calităţii
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Legislația UE a arătat întotdeauna în mod clar că libera circulație a mărfurilor nu trebuie câștigată în detrimentul intereselor publice (sau comune) imperative, precum sănătatea sau siguranța publică. O modalitate de a proteja astfel de interese este prin reglementări tehnice. Cu toate acestea, reglementările adoptate de un stat membru al UE pot fi un instrument pentru tratamentul discriminatoriu îndreptat împotriva mărfurilor provenite din alte state membre. Barierele netarifare tehnice nu sunt tarife sau cote, dar au efecte echivalente, asemănătoare și se referă la reglementările diferite din țări diferite. Tocmai pentru a îndepărta aceste posibile acte discriminatorii, Tratatul de la Roma, semnat la 1957, prevedea înlăturarea tuturor tipurilor de bariere netarifare. Pentru a rezolva acest aspect conflictual, UE ar putea folosi două abordări. Ar putea, pe de o parte, să-și construiască o politica de armonizare minimală (proces prin care se creează standarde comune în piața internă). Pe de altă parte, ar putea adopta principiul recunoașterii mutuale, care asigură accesul pe piață pentru produsele care nu sunt supuse armonizării UE. Celebrul caz al vinului Cassis de Dijon a dus la adoptarea principiului de recunoaștere mutuală. Acesta garantează că orice produs vândut în mod legal într-o țară a UE poate fi vândut în oricare alta, fapt posibil chiar dacă produsul nu respectă pe deplin regulile tehnice ale celeilalte țări. În aceste condiții, poate apărea o competiție între statele membre dornice să încurajeze investițiile pe teritoriul propiu, dispuse să adopte regulamente mai lejere, dar cu prețul scăderii standardelor de calitate – fapt cunoscut sub denumirea „efectul Delaware” sau „race to the bottom”. Opusul acestuia este efectul California, care presupune schimbarea reglementărilor de consum, de mediu și a altor reglementări în direcția jurisdicțiilor politice cu standarde de reglementare mai stricte. Aceste măsuri sunt favorabile marilor companii care au deja resursele necesare pentru a face față reglementărilor, spre deosebire de concurenții lor mai mici, care nu se pot ridica la nivelul cerut. Armonizarea mutuală și principiul recunoașterii mutuale constituie baza pieței unice europene, echilibrul dintre cele două fiind cel care asigură succesul acesteia.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Piața internă a Uniunii Europene, cunoscută și sub denumirea de piața unică, le permite cetățenilor și întreprinderilor să circule și să își desfășoare activitatea în mod liber, pe teritoriul statetelor membre. Concret, le dă europenilor dreptul de a locui, de a studia au de a beneficia de pensie în altă țară din UE. De asemenea, le oferă consumatorilor acces la o gamă mai vastă de produse la prețuri competitive și le permite să se bucure de o mai mare protecție când fac cumpărături acasă, în străinătate sau pe internet. Cu ajutorul pieței unice, întreprinderile mari și mici pot efectua mai simplu și mai ieftin tranzacții comerciale în afara granițelor naționale și pot concura la nivel mondial. de temelie a pieței unice este reprezentată de cele patru libertăți consfințite de Tratatul UE, respectiv libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalului. Deoarece au existat anumite obstacole, Comisia a început să caute modalităţi de atacare a barierelor ridicate în calea accesului la piaţă, atât prin identificarea sistematică a acestora, cât şi prin explorarea modalităţilor de relaxare a constrângerilor asupra modificării politicilor. Aceasta a sugerat o "nouă abordare" a armonizării standardelor, care simplifica "recunoaşterea reciprocă" a normelor naţionale echivalente, şi a limitat o mare parte din armonizare la convenirea asupra unor "cerinţe esenţiale". Astfel, Comisia s-a bazat pe jurisprudenţa CEJ, şi în special pe definirea în decizia Cassis de Dijon a cerinţelor esenţiale în ceea ce priveşte asigurarea siguranţei consumatorilor . În domeniul serviciilor financiare, acest lucru s-a realizat prin "controlul în ţara de origine", care stabileşte standarde minime de reglementare naţională a prestatorilor de servicii financiare, iar apoi le permite acestora să opereze în toată piaţa unică, fiind reglementaţi de guvernul ţării în care îşi au sediul (ţara de origine). Astfel eliminarea barierelor tarifare aa fost temelia succesului în urmă, dar provocarea continuă pentru a îndepărta barierele netarifare și este cea care motivează în prezent inițiativele privind piața unică. În multe privințe, demersul este în concordanță cu acțiunile întreprinse în comerțul internațional, iar dacă barierele tarifare sunt ușor de eliminat, îndepărtarea barierelor netarifare reprezintă cea mai grea provocare.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 17
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Piața unică reprezintă un cadru important de stimulare a creșterii economice și a locurilor de muncă, permițând persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor să circule liber în Uniunea Europeană. Tratatul din 1957, baza Comunității Economice Europene, a creat contextul pentru eliminarea barierelor vamale dintre statele membre, respectiv aplicarea unui tarif vamal comun asupra importurilor din țări aflate în afara Comunității. Ulterior, în 1987, Actul Unic European a fundamentat extinderea competențelor CEE și instituirea treptată a pieței unice. Deși există multe reglementări la nivel european, așa cum o arată și videoclipurile de mai sus, trebuie să remarcăm faptul că au fost eliminate mai multe tipuri de obstacole administrative sau de reglementare existente, ce au simplificat calea comerțului și circulației între statele membre. Vorbim aici despre bariere fizice (zona Schengen și eliminarea controalelor vamale asupra mărfurilor și persoanelor), bariere fiscale (reduse prin armonizarea parțială a cotelor naționale de TVA), respectiv despre barierele tehnice( acele reglementări interne recunoscute reciproc de statele memebre UE, cu privire la vânzarea mărfurilor). Conform exemplului oferit la curs, faimoasa hotărâre din cauza „Cassis de Dijon” a reprezentat un punct de pornire pentru stabilirea unor principii care să guverneze piața unică. Ce presupune această hotărâre? Curtea de Justiție a decis în 1979 că orice produs fabricat în scopul vânzării în mod legal într-un stat membru poate fi introdus pe piața celorlalte state membre. Principiul recunoașterii mutuale este efectul acestei hotărâri și presupune faptul că standardele de calitate ale unui produs nu trebuie să coincidă între statele membre. Deoarece am amintit de Actul Unic European, în cadrul Comisiei Delors din 1985, Margaret Thatcher și Lordul Cockfield au pus în discuție un document de lucru (Cartea Albă) ce conținea aceste obiective și planuri de eliminare a barierelor. Al doilea principiu este cel de armonizare minimală, adică o piață internă guvernată de standarde comune. În contextul acesta, apar două efecte: Delaware și California. Efectul Delaware conduce către o concurență între state în scopul menținerii activității economice în jurisdicțiile lor. Politica UE în domeniul concurenței este fundamentală pentru garantarea unei concurențe echitabile și împiedicarea formării cartelurilor comerciale sau a monopolului abuziv. La celălalt pol se află efectul California, adică „schimbarea reglementărilor de consum, de mediu și a altor reglementări în direcția jurisdicțiilor politice cu standarde de reglementare mai stricte.” Sunt de părere că, nu putem alege în mod expres unul dintre principii, deoarece ambele au contribuit mult la dezvoltarea și transformarea pieței unice într-un cadru prielnic de extindere a operațiunilor, ce oferă o varietate în privința alegerilor. Chiar dacă rămân anumite bariere în calea unei piețe unice ce se dorește a fi deplin funcțională, Uniunea se asigură că poate oferi libertăți ce susțin caracterul echitabil, protecția și securitatea consumatorilor și a mediului.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 18
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Obiectivul principal al UE, atunci când a fost constituită pentru prima dată ca și Comunitate Economică Europeană, a fost de a face imposibil războiul în Europa prin dezvoltarea atât a unui sistem comun de drepturi, cât și prin realizarea economiilor statelor membre complet interdependente. Acest lucru a fost urmărit prin crearea unei piețe unice și apoi a unei monede europene și a politicii monetare, prin desfășurarea coordonată a politicii economice de către statele membre și prin acțiuni comune în cadrul negocierilor comerciale internaționale. Orice consumator din UE are drepturi egale în orice stat membru al UE, fiind tratat nediferenţiat în cadrul pieţei unice. Pentru acest lucru s-a dispus eliminarea controalelor vamale şi a taxelor de import pentru achiziţionarea produselor şi serviciilor dintr-un alt stat membru. Demersul este în concordanță cu acțiunile întreprinse în comerțul international; Dacă barierele tarifare sunt ușor de eliminat, îndepărtarea barierelor netarifare reprezintă una din cele mai grele provocări de la nivel european. Eliminarea acestor bariere netarifare va ajuta în mod direct întreprinderile din Uniune, iar beneficiarii finali vor fi consumatorii. Astfel, aceată acțiune este în interesul tuturor statelor membre și a Parlamentului European. Principiul recunoaşterii mutuale, introdus prin hotărârea „Cassis de Dijon” a CJCE impune ţărilor importatoare ca reglementările lor să nu fie aplicate importurilor intracomunitare, atâta vreme cât obiectivele naţionale de reglementare sunt echivalente. Principiul recunoașterii mutuale deține și o serie de avantaje printre care se numără realizarea rapidă a pieței interne a mărfurilor, descurajarea suprareglementării de către statele membre dar și introducerea unui element de concurență în privința schimburilor transfrontaliere. Un al doilea principiu ce stă la baza funcționării eficiente a pieței unice europene este principiul armonizării minimale, ce creează premisele creșterii nivelului de protecție pentru consumatori, de către statele membre. În acest cadru, sunt evidențiate cele două efecte- „efectul Delaware” și „efectul California”. În timp ce primul desemnează atragerea și păstrarea activității economice în propriile jurisdicții, cel de-al doilea reprezintă opusul primului și este determinat de schimbarea reglementărilor de consum, de mediu sau a altor reglementări, cu standarde mult mai stricte.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Proiectul pieței unice europene are ca ideal promovarea libertății de acces și de circulație în patru arii cheie: persoane, capital, bunuri și servicii. Acest lucru a putut fi posibil atât prin recunoașterea reciprocă a reglementărilor naționale, într-o mare măsură, dar totodată și prin legislația UE care armonizează reglementările în Europa. Un prim pas, ce a vizat legislația UE, a fost realizat prin punerea bazelor unei politici în domeniul concurenței, prin minimizarea sau chiar eliminarea ajutorului de stat către industria națională pentru a se evita distorsiunile economice, prin desființarea monopolurilor și a cartelurilor și prin armonizarea diferitelor standarde de protecție socială și de sănătate. Prin decizia din 1979 a Curții de Justiție s-a introdus principiul recunoașterii reciproce, prin care dacă un anumit produs îndeplinea standardele locale dintr-o țară, accesul său nu putea fi interzis într-o altă țară a Uniunii. Acest lucru s-a întâmplat după ce Germania de Vest a refuzat importul de lichior franțuzesc Cassis de Dijon, pe motiv că băutura nu îndeplinea condițiile minime impuse de Germania pentru lichiorurile din fructe. Punctul culminant în realizarea pieței unice a fost Summitul de la Bruxelles din februarie 1985. Programul pieței unice a avut ca principal scop să nu mai existe nici un fel de bariere comerciale și s-a axat pe 3 secțiuni privind barierele fizice (controlul la frontiere), tehnice (standarde, norme) și impozitele indirecte (TVA, accize). În cadrul Comisiei Delors din 1985, Margaret Thatcher și Lordul Cockfield au pus bazele Cartei Albe, ce avea ca obiective planuri de eliminare a barierelor. Un al doilea principiu lansat, ce viza recunoașterea reciprocă a reglementărilor naționale, a fost armonizarea minimală, adică o piață internă guvernată de standarde comune. Aici apare efectul Delaware, în urma căruia guvernele trebuie să își înlăture barierele de reglementare pentru a permite funcționarea mai ușoară a corporațiilor lor și pentru a atrage noi companii pentru a-și dezvolta afacerile. Opusul său este efectul California, ce presupune schimbarea reglementărilor de consum, de mediu și a altor reglementări în direcția jurisdicțiilor politice cu standarde de reglementare mai stricte. Cel mai greu de înlăturat au fost diferențele dintre reglementările și standardele tehnice ale statelor membre. Multe dintre ele foloseau standarde diferite pentru sănătate, siguranța în muncă, protecția mediului și protecția consumatorului. Comunitatea a încercat să înlăture astfel de bariere tehnice, concepând standarde europene și încurajând statele membre să se conformeze acestora. Piața unică are deja implicații largi și ireversibile pentru toți cei care trăiesc în UE și pentru partenerii de afaceri ai UE. A creat o nouă bunăstare și noi oportunități, a înlăturat o mulțime de bariere care au separat timp de zeci de ani locuitorii Europei și a deschis drumul către crearea unor legături economice trans-europene care au redus din diferențele naționale și au promovat ideea unei Europe ajunse un nou actor, foarte important și puternic, pe scena mondială.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 21
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

În momentul de față piața unică vizează reducerea barierelor și simplificarea normelor existente pentru a permite tuturor persoanelor din UE să profite la maxim de oportunitățile care le sunt oferite, având acces la 28 de țări. Elementele de bază ale pieței unice sunt - libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalului. Aceste elemente sunt încorporate în Tratatul CE și constituie baza cadrului pieței unice. Pentru companii, acest lucru înseamnă că este mult mai ușor și mai ieftin să faci afaceri peste granițe. Însă ca în orice caz există riscuri, riscuri ce pot fi înlăturate, astfel, pentru a asigura securitatea juridică în statele membre a fost introdusă legislația UE care armonizează reglementările tehnice. Prin urmare, piața unică este permisă de regulamente și directive care reduc bariere în anumite domenii și sunt puse în aplicare la nivel național de către statele membre. Libera circulaţie a mărfurilor în cadrul pieţei unice are la bază principiul recunoaşterii reciproce a pieţei unice, care constă în garantarea circulaţiei libere a bunurilor şi serviciilor unui stat membru în celelalte state membre, chiar dacă acestea sunt produse după norme de calitate şi standarde diferite, cu condiţia respectării cu stricteţe a regulilor comune de interes general privind sănătatea populaţiei, protecţia mediului şi a consumatorului. Însă pe de altă parte primcipiul armonizării minimale este un proces prin care se creează standarde comune în piața internă. Ambele principii au efecte pozitive, principiul recunoașterii reciproce oferă posibilitatea ca orice produs vândut în mod legal într-o țară a UE poate fi vândut în oricare alta, fapt posibil chiar dacă produsul nu respectă pe deplin regulile impuse. Iar principiul armonizării minimale oferă un grad mai crescut de siguranță și protecție pentru consumatori. Astfel, putem concluziona că ambele principii pot contribui într-un mod pozitiv în parcursul pieței unice.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 15
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Din punctul meu de vedere, scopul primordial al Comunităţii Economice Europene a fost de a elimina ideea de război pe continentul european. Acest lucru putea deveni real prin crearea unui domeniu economic a ţărilor membre într-un mod solidar şi prin dezvoltarea normelor de drept pentru fiecare stat membru. Toate acestea au devenit adevărate prin constituirea pieţei unice şi apoi prin adoptarea monedei unice. Cu alte cuvinte, prin intermediul Tratatului de la Roma din anul 1957 a fost menţionată crearea unei pieţii unice în viitor. Articolul 3 din Tratatul de la Roma din 1957 afirma că nu numai înlăturarea tuturor tarifelor și cotelor interne, ci și „a tuturor celorlalte măsuri cu efect echivalent” și „obstacolelor în calea liberei circulații a persoanelor, serviciilor și capitalului”. Actul Unic European, prin articolele sale, reia din nou ideea de piaţă unică şi o defineşte ca fiind „o zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalului”. Piața internă a Uniunii Europene, mai este numită şi piața unică, le oferă indivizilor și întreprinderilor să circule și să își desfășoare activitatea în mod liber, în spaţiul ţărilor membre. Piaţa unică reprezintă stoparea controalelor vamale şi a taxelor de import pentru achiziţionarea serviciilor şi produselor din altă ţară membră, indivizii pot să circule fără paşaport, mai mult decât atât, aceştia au drepturi egale în statele membre. De asemenea, procesul de excludere a acestor bariere non-tarifare a fost redată de armonizarea mutuală a legilor. Astfel, fenomenul de armonizare mutuală a fost realizat treptat întrucât s-a demostrat a fi delicat pentru anumite state, cu o legislație națională distinctă. Uniunea Europeană poate folosi două perspective pentru rezolvarea conflictelor generate de piaţa unică. În primul rând, să elaboreze o politica de armonizare minimală (proces prin care se formeză modele comune în piața internă). Principiul armonizării minimale formează bazele sporirii nivelului de protecție pentru consumatori, de către ţările membre. Aşadar, sunt subliniate cele două efecte: „efectul Delaware” și „efectul California”. În al doilea rând, ar putea adopta principiul recunoașterii mutuale, care oferă în mod garantat accesul pe piață pentru produsele care nu sunt supuse armonizării Uniunii Europene.Principiul recunoaşterii mutuale, inclus prin intermediul deciziei „Cassis de Dijon” a CJCE obligă statele care fac import ca legile lor să nu fie aplicate importurilor din interiorul comunităţilor, atâta vreme cât scopurile din planul naţional de reglementare sunt egale. Principiul recunoașterii mutuale are mai multe beneficii: crearea promptă a pieței interne a mărfurilor, demobilizarea suprareglementării de către ţările membre, dar și includerea unui aspect de concurenţă în privința schimburilor transfrontaliere. Prin urmare, armonizarea mutuală și principiul recunoașterii mutuale reprezintă temelia pieței unice europene, stabilitatea dintre cele două fiind cea care asigură victoria acesteia.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 17
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote