Will the EU budget grow, shrink or stay the same after Brexit?

It will grow, as the UK will no longer be able to veto new budget increases.
4% (2 votes)
It will shrink, as the UK contribution represented 10% of the budget.
83% (39 votes)
It will shrink, as the EU will save spending in the UK.
4% (2 votes)
It will stay the same, because all the current spending is absolutely necessary.
9% (4 votes)
Total votes: 47

Comments

Uniunea Europeană va suferi numeroase schimbari politice, sociale și economice de-a lungul timpului. Efectele Brexitului sunt speculative momentan, până ce termenii post-Brexit dintre Marea Britanie si Uniunea Europeană vor fi stabiliti. Lipsa bugetară de dupa Brexit este de 86 miliarde de dolari, astfel liderii europeni au avut o primă ședință pentru a discuta bugetul pe următorii 7 ani fără a ajunge la un consens. Deviza este “ să facem mai multe cu mai puțin” ceea ce nu se poate pune în practică. Dacă vor fi tăieri bugetare vor duce la diminuarea fondurilor oferite pentru agricultură, schimbarea climatică si pentru susținerea țărilor sărace (fondul de coeziune), deși toate acestea sunt necesare pentru fiecare dintre cele 27 de state membre. Consider că liderii europeni vor încerca pe cât posibil să mențină bugetul actual având în vedere necesitatea lui, dar lucrurile sunt incerte. Bugetul Uniunii Europene trebuie sa fie terminat pana la începutul anului 2021 și având în vedere criza actuala din toata Europa lucrurile se pot schimba până atunci.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Bugetul Uniunii Europene pune în comun resursele acesteia și sprijină o gamă largă de politici, ce au consolidat cooperarea dintre state. Acesta este finanțat din „resursele proprii” ale UE, ce provin din taxe vamale asupra produselor importate în UE, un procent din TVA-ul aplicat bunurilor și serviciilor de pe întreg teritoriul UE, precum și din contribuții din partea statelor membre, proporționale cu puterea economică a fiecărei țări. La fiecare șapte ani, Comisia Europeană prezintă un plan pentru următorul ciclu bugetar al Uniunii, denumit cadrul financiar multianual (CFM) sau „Multiannual Financial Framework”, așa cum am văzut și în videoclipurile de mai sus. Bugetul anual este elaborat de Comisia Europeană și necesită aprobarea în unanimitate a statelor membre, prin negocieri care să fie urmate de acordul Parlamentului European. După cum a prezentat și dl. Giacomo Benedetto, s-au stabilit anumite priorități pentru următorul exercițiu bugetar: piața unică, politica de coeziune și programul Erasmus, Politica agricolă comună și politici de mediu, migrație, securitate și apărare, politici de vecinătate și administrație. Plecarea Regatului Unit, un contribuabil net important, face și mai dificilă elaborarea acestui CFM. Până acum, contribuțiile statelor erau împărțite în grupul statelor „bogate”, precum Olanda, Suedia, Austria, Danemarca(The frugal four) Franța, Germania, și grupul statelor „sărace” sau în curs de dezvoltare, printre care se regăsesc Polonia, Ungaria, Cehia, România, care se bazează pe buget pentru a-și stabiliza și dezvolta economiile. Dl. Benedetto a mai amintit că, în 1984, la Fontainebleau, a fost convenit un pachet de măsuri prin care Regatul Unit a obținut anumite avantaje, dar a făcut totodată concesii. Regatul Unit a câștigat o „corecție” în mărime de două treimi din valoarea netă a contribuției sale. Consider că, aceste corecții au creat de atunci anumite pretenții sau nemulțumiri din partea statelor care contribuiau într-o măsură asemănătoare. Cu siguranță, Brexitul reprezintă o problemă pentru bugetul UE, iar oficialii europeni vor fi nevoiți să treacă peste neînțelegeri și să găsească o variantă de a acoperi gaura lăsată. Mai ales că, bugetul va fi cu siguranță influențat de pandemia coronavirusului și de accentuarea naționalismului în această situație de criză. Există deja câteva scenarii pentru conturarea viitorului buget UE, după cum urmează: fie prin contribuții naționale mai mari, cu riscul creșterii euroscepticismului în interiorul contribuabililor mai bogați, fie prin micșorarea bugetului și utilizarea lui în domenii importante, acest fapt obligând statele membre să accepte reducerile de plăți din partea UE. Prin urmare, Brexitul nu numai că mărește povara financiară asupra Uniunii Europene cu 27 de state, dar schimbă și modul în care aceasta este distribuită. Făcând abstracție de repercursiunile COVID19, sunt de părere că, UE își poate atinge obiectivele cu fluxurile de venituri curente dacă își reevaluează prioritățile de cheltuieli. Economia UE se poate recupera, dacă statele membre ar fi dispuse să acopere jumătate din decalaj prin contribuții suplimentare, iar Spania și Franța și-au arătat interesul de a contribui mai mult la buget. În acest caz, UE nu va mai investi în Marea Britanie, va trebui să monitorizeze constant modul în care fondurile sunt utilizate și să abordeze cele mai presante preocupări ale cetățenilor europeni, precum securitatea la frontiere, sau să urmărească cele mai semnificative efecte pe termen lung, în domenii precum cercetarea, educația și programul Erasmus. Oricum, după 2020, Regatul Unit al Marii Britanii poate opta să sprijine și să participe la anumite activități / programe cheie ale uniunii, după cum afirma Theresa May, UE obținând fonduri pe această cale.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

În prezent, planurile pentru viitorul buget al Uniunii Europene stau sub incidența incertidunii, odată cu concretizarea Brexitului și mai ales acum cu această criză provocată de Covid-19, care pare să ne aftecteze din toate punctele de vedere, nu numai medical. În general, veniturile Uniunii Europene sunt formate din contribuţiile statelor-membre, din resursele proprii și o parte din taxele vamale. Cel mai mare contribuitor net la bugetul spaţiului comunitar este Germania, care in ultimul deceniu a contribuit în medie cu peste 13 de miliarde de euro anual , chiar dacă sumele primite înapoi sunt mult mai mici. În cadrul comunitar se pregătește deja terenul pentru perioada bugetară următoare, 2021-2028. 7 ani în care bugetul Uniunii Europene va trebui să fie construit din contribuţiile primite de la doar 27 de state-membre, o perioadă foarte dificilă, deoarece Marea Britanie va lăsa o gaură de până la 12 miliarde de euro anual în bugetul Uniunii. Problema, în momentul de față, intervine în cadrul negocierilor privitoare la modu cum acest buget va fi conceput după Brexit, deoarece unele dintre statele membre vor să reducă cheltuielile, iar Comisia și Parlamentul European cer mai multe fonduri. Avand în vedere că la data de 1 ianuarie 2021, ar trebui să intre în vigoare noul buget multianual al Uniunii Europene, propunerea a fost deja lansată de Comisia Europeană și vizează o creștere a bugetului UE de la 1,03% din Venitul Național Brut (VNB) al tuturor statelor membre la 1,11%. În termeni absoluți, este vorba despre o creștere de aproximativ 5% a bugetului european, după ce se elimină sumele pe care Marea Britanie le primește de la buget în actuala perioadă de programare bugetară 2014-2020. Așadar, se propune suplinirea contribuțiilor Marii Britanii la buget prin creșterea contribuțiilor statelor membre.Trebuie să luăm în considerare, faptul că Marea Britanie a fost ce de-al al treilea mare contribuitor la bugetul comunitar, după Germania și Franța, iar, în calitate de contributor net, plătea, anual, către UE, cu 6,5 miliarde euro mai mult decât primea, conform unui studiu realizat de cepStudy pentru perioada 2008-2017. Soldul bugetar (diferența dintre suma cu care Regatul Unit contribuie la bugetul UE și veniturile pe care le încasează de la buget prin intermediul fondurilor europene) este de aproximativ 12 miliarde de euro anual. Asta înseamnă că, după 2020, Uniunea Europeană va trebui să găsească aproximativ 12 miliarde de euro în plus în fiecare an pentru a suplini contribuția Marii Britanii și a menține bugetul european la cel puțin același nivel ca în prezent.Negocierile sunt dificile, deoarece pe de-o parte deputaţii europeni au declarat faptul că PE îşi va da avizul doar pentru un buget care îndeplineşte ambiţiile Uniunii Europene. Majoritatea deputaţilor au insistat că finanţarea suficientă este esenţială pentru realizarea unor ambiţii comune, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice, transformarea digitală şi ecologică şi consecinţele sociale ale acestora şi sprijinirea în continuare a regiunilor şi oraşelor, a fermierilor, tinerilor, cercetătorilor sau antreprenorilor. Implementarea Pactului ecologic cu un buget redus, de exemplu, ar însemna diminuarea programelor UE de succes în altă parte a bugetului, au subliniat deputaţii. De asemenea, un grup de state format din: Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Ungaria s-au reunit într-un summit pentru a discuta problema viitorului buget. Acest grup de state supranumit „Prietenii Coeziunii” se tem ca viitorul acord să nu ducă la importante reduceri bugetare, accentuate de oprirea contribuții Marii Britanii, care a părăsit oficial Uniunea Europeană. De partea cealaltă, țări precum Austria, Germania și Olanda au anunțat deja că se vor opune planurilor de creștere a bugetului pe termen mediu, acestea facand parte din grupul de țări care plătesc la bugetul blocului comunitar mai mult decât primesc din finanțările UE. Cert este faptul că Uniunea Europeană va avea mai multe responsabilități în viitor, ca atare e firesc să aibă și un buget mai mare din moment ce toată lumea asteaptă ca Uniunea Europeană să facă mai multe pentru protecția mediului, combaterea schimbărilor de climă, gestionarea migrației și controlul frontierei externe. Dar, plecarea din UE a Marii Britanii, care era un contributor net, va duce la diminuarea bugetului comun, într-un moment în care au apărut noi priorități, așa cum sunt migrația și schimbările climatice.Așadar, problema constă în faptul că instituțiile Uniunii Europene, anume Comisia și Parlamentul European au cerut creșterea contribuțiilor statelor membre pentru a acoperi golul lăsat de Marea Britanie, dar reprezentanții unor state net contributoare și-ar dori o diminuare a bugetului Uniunii, în special prin tăierea unor fonduri de coeziune sau pentru agricultură. Situația rămane incertă, deoarece cele 27 nu au reuşit să ajungă la un compromis cu privire la viitorul buget multianual al UE, după ultimele două summit-uri de la Bruxelless. De asemenea, nu a fost avansată vreo dată pentru un nou summit privind noul buget al UE pentru 2021-2027, semn ce arată încă odată diviziunile profunde dintre statele membre.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

După Tratatul de la Roma din 1957, bugetul Uniunii Europene a funcționat în baza a 5 reguli esențiale: Unitate (Unity), prin care toate veniturile și cheltuielile trebuiau să fie incluse într-un buget unic; Anuitate (Annuity), conform căreia veniturile și cheltuielile trebuiau întocmite și adoptate anual; Echilibru (Equilibrium), veniturile trebuiau să fie întotdeauna egale cu cheltuielile; Universalitate (Universality): veniturile bugetare nu trebuiau alocate pentru anumite cheltuieli considerate a fi neglijabile în acel moment; și Specificitate (Specification): fiecare cheltuială trebuia realizată cu scopul îndeplinirii unui obiectiv specific. Spre deosebire de bugetele naționale, bugetul Uniunii Europene este un buget pentru investiții, ce vizează bunăstarea și dezvoltarea în mai multe direcții. În primii ani de existență, bugetul Uniunii a fost foarte mic și a fost finanțat din contribuții naționale. Odată cu dezvoltarea politicilor, în special a Politicii Agricole Comune, cheltuielile au crescut, introducându-se și „resursele proprii” în 1970. Sfârșitul anilor '70 a fost afectat de dezacordurile cu privire de bugetul european dintre instituțiile Uniunii Europene și Marea Britanie. Mecanismul ”UK corrections” a fost introdus în 1985 pentru a reduce contribuția netă a Regatului Unit al Marii Britanii la finanțarea bugetului UE. Calculul acestuia implică determinarea contribuției Regatului Unit ca și cum sistemul de resurse proprii din anii 1980 încă ar fi existat, împărțirea echitabilă a costurilor de extindere ale UE pentru a include noi membri (cu excepția plății agricole), și neutralizarea efectului introducerii contribuției venitului național brut. Două treimi din diferența dintre ceea ce contribuie Regatul Unit și ceea ce primește de la Uniunea Europeană este rambursat Regatului Unit prin reducerea contribuției sale la bugetul UE ( în 2018 acesta a fost de peste 5 milioane de euro). Rezolvarea acestei probleme a dus la elaborarea unor măsuri pentru controlul cheltuielilor agricole și a facilitat crearea și dezvoltarea Pieței Unice Europene. Alături de aceasta, extinderea mediteraneeană din perioada 1981-1986 a dus la crearea, în 1988, a pachetului bugetar Delors I, ce a revizuit complet bugetul și a crescut cheltuielile. Din 1988, bugetul Uniunii a fost adoptat prin intermediul „perspectivelor financiare multianuale” (multiannual financial perspectives). Aceste pachete stabilesc nivelurile generale ale cheltuielilor pentru fiecare categorie bugetară principală, precum și plafonul general al bugetului în raport cu venitul național brut al statelor membre și structura veniturilor. În cadrul acestora, sumele exacte provenite din venituri și cheltuieli sunt transpuse într-un ciclu bugetar anual (annual budgetary cycle). Ulterior, bugetul a fost modificat prin Acordul de la Edinburgh, unde s-a discutat ce implică pachetul Delors II (o reformă radicală asupra Politicii Agricole Comune și extinderea cheltuielilor pentru a acoperi mai multe domenii precum politicile structurale, politicile interne, și pentru acțiuni externe). Bugetul Uniunii Europene este finanțat prin intermediul celor 4 „resurse proprii”: taxe pentru agricultură (agriculture levies): în cadrul Politicii Agricole Comune, acestea sunt taxe pentru importurile de produse agricole din țări care nu fac parte din Uniune; taxe vamale: se percep tarife vamale comune și alte taxe la importurile din țările terțe; taxa pe valoarea adăugată (TVA); resursa proprie bazată pe venitul național brut, ce acoperă diferența dintre cheltuielile planificate și sumă obținută din celelalte trei resurse. Când vorbim, însă, despre bugetul Uniunii Europene, trebuie să luăm în considerare diferența dintre un buget pe termen lung și un buget anual. Întrucât bugetul UE este în principal un buget pentru investiții, acesta trebuie decis pe un termen mai îndelungat pentru a asigura stabilitatea. Fiecare buget anual este adoptat în limitele ”multiannual financial framework” și de obicei rămâne sub plafoanele de cheltuieli ale acestuia pentru a garanta flexibilitatea. Brexitul înseamnă pentru bugetul anual al Uniunii Europene o pierdere a contribuției nete britanice de 10, până la 11 miliarde de euro. Există trei modalități prin care UE se poate adapta la deficitul de venituri de 10 miliarde de euro: creșterea contribuțiilor celor 27 de statelor membre rămase, reducerea cheltuielilor, sau combinarea reducerilor de cheltuieli și contribuțiile sporite. În primul scenariu, statele membre ar trebui să plătească mai mult pentru a compensa golul lăsat de retragerea Marii Britanii, însă această propunere a produs deja o neînțelegere între statele membre. Grupul Frugal Four (Olanda, Danemarca, Austria, Suedia) plătește mai mult către UE decât primește înapoi, fiind ”net contributor”, ceea ce justifică împotrivirea cu privire la creșterea contribuțiilor. La polul opus, 16 țări, ”Friends of Cohesion”, sunt total împotriva tăierilor bugetare, întrucât depind pentru stabilitate de banii primiți de la UE. Alte state s-au dovedit a fi mai deschise la contribuții mai mari, printre care și Germania, care în prezent este cel mai mare contribuabil (1/5 din buget), fiind dispusă la a crește contribuția la ¼. De asemenea, același stat s-a angajat să mențină cheltuielile curente în cadrul Politicii Agricole și Structurale, alături de alte state, pentru a suplini acest deficit, după propunerea de reducere cu 20% a fondurilor pentru Politica de Coeziune (“Structural and Cohesion Funds”) sau a celor pentru Politica Agricolă Comună, cu același procent. Opt state din Europa de Est (Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Slovenia și Slovacia) și-au oferit sprijinul și și-au dat acordul pentru o creștere a contribuțiilor la 1,1% de la 1% în prezent. Un al treilea scenariu implică reduceri bugetare simultane, de exemplu, în valoare de 5 miliarde de euro, și creșteri ale contribuției statelor membre, ce ar constitui deficitul rămas. Implicațiile bugetare pentru majoritatea țărilor ar fi limitate. Întrucât încă nu s-a luat o decizie asupra viitorului bugetului Uniunii Europene și cum va fi acesta gestionat, putem afirma că este nevoie de o comunicare mult mai eficientă între statele membre pentru a trece peste acest impas și pentru a încerca măcar să mențină bugetul la valoarea lui actuală, sau, de ce nu, de a observa o creștere a acestuia.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 28
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Bugetul Uniunii Europene este finanțat în proporție de 98% din resursele proprii ale UE (duties and levies, Value added tax sau TVA, contribuții naționale și mecanisme de corectare). Cu alte cuvinte, bugetul Uniunii Europene este suplinit în cea mai mare măsură din taxele vamale pentru produsele venite în Uniune, contribuții naționale direct proporționale cu capacitatea economică a statelor și, nu în ultimul rând, din TVA-ul pentru bunurile și serviciile care circulă pe teritoriul UE. În condițiile plecării Marii Britanii din UE, apare fireasca întrebarea: cum va fi proiectat viitorul buget al Uniunii Europene de către Comisia Europeană pentru următorul ciclu bugetar (Multiannual Financial Framework)? Pentru început analiza merge pe ocularea și înțelegerea pierderilor UE odată cu ieșirea Marii Britanii. Astfel, Uniunea Europeană pierde o putere nucleară cu statut permament în ONU și un centru financiar global. Pe lângă acestea, PIB-ul UE se va reduce brusc (pentru anul 2018, acestea constituia circa 16 trilioane de euro, dintre care 2,5 trilioane erau din partea Marii Britanii). De asemenea, UE pierde 20% din potențialul economic, 25% din puterea militară, 6% din teritoriu, 10% din terenuri agricole și 13% din populație, toate acestea în condițiile în care prioritățile pentru următorul ciclu bugetar sunt stabilite de a fi: PAC, Politică de Mediu sau Green Deal, Securitate și Apărare, Piața Unică, Politica de Coeziune, Migrație și Politica de Vecinătate. De aici rezultă că se preconizează o creștere a cheltuielilor Uniunii Europene întru realizarea scopurilor puse (desigur vorbim în termenii discursului de la Bruxelles, adică unul normativ), chiar dacă Uniunea Europeană a rămas fără unul din cei mai esențiali contribuitori bugetari. Plecarea celui de-al treilea cel mai mare contribuitor la bugetul UE, Marea Britanie, va lăsa o gaură în buget de aproximativ 10-12 miliarde de euro (soldul bugetar al Marii Britanii sau diferența dintre contribuția Marii Britanii la bugetul UE și veniturile ajunse la Marea Britanie din fonduri europene), ceea ce înseamnă indubitabil că viitoarele negocieri pentru stabilirea bugetului vor deveni și mai dificile, în condițiile în care există trei posibile scenarii de ,,acoperire’’ a deficitului preconizat: creșterea contribuțiilor membrilor rămași în UE, reducerea cheltuielilor bugetare sau combinarea primelor două posibile variante. Parlamentul European este împotriva reducerii cheltuielilor bugetare, deoarece costurile preconizate pentru faimosul program Green Deal sau pentru dezvoltarea pilonului de securitate și apărare comună sau chiar politicii de migrație, care necesită transformări, nu se vor încadra într-un buget ,,tăiat’’ al Uniunii. Pe de altă parte, Frugal Four (Danemarca, Suedia, Austria, Olanda) considerați ca fiind ,,net contribuitori’’ sau donatorii Uniunii Europene, adică state care contribuie la bugetul Uniunii mai mult decât primesc înapoi, se împotrivesc primului scenariu de creștere de la 1,03% din VNB la 1,11% pentru contribuția la bugetul UE, adică o creștere cu circa 5% a bugetului european. Pentru exemplu, pentru un cetățean danez, locul în UE costă 206 de euro pe an, pentru un german – 161 de euro, pentru un britanic costa 104 euro. Acesta a fost și argumentul lui Boris Johnson care spunea că ,,Statele donatoare participă la acest proiect în pierdere’’. La polul opus se află grupul statelor statelor ,,Friends of Cohesion’’ care numără următoarele state: Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Ungaria care ,,supraviețuiesc’’ sau se află în stadiile de dezvoltare economică și, respectiv, dependente de fondurile de coeziune și, respectiv, se opun reducerii bugetare, după propunerea de reducere cu 20% a Fondurilor de Coeziune ca o consecință de reducere bugetară. Așadar, pentru fiecare cetățean din Lituania, UE acorda 610 euro, pentru fiecare ungur – 533 de euro, iar pentru fiecare cetățean din Polonia – 325 de euro. Din aceste considerente, Brexit-ul înseamnă pierderi pentru orice cetățean al UE, marimea acestor pierderi fiind direct corelată cu scenariul ales. Ultimul scenariu și cel mai imporobabil (deoarece sunt împotrivă atât europarlamentarii, cât și net contribuabilii în rând cu Friends of Cohesion) implică creșterea contribuțiilor naționale și, în același timp, reducerea cheltuielilor bugetare, întru acoperirea golului rămas după ieșirea Marii Britanii. Indubutabil este faptul că retorica inflamată de la Bruxelles care vizează prioritățile bugetare pentru următorul ciclu bugetar denotă necesitatea creșterii bugetului Uniunii Europene, chiar și în condițiile în care UE a pierdut al treilea cel mai mare contribuitor național al Uniunii. Astfel, se oculează imposibilitatea creșterii bugetului UE și, cel mai probabil, următorul ciclu bugetar va fi ,,tăiat’’ dacă nu se ajunge la un acord cu statele donatoare/net contribuitori care doresc micșorarea bugetului (diminuarea fondurilor pentru Politica de Coeziune sau PAC). Așadar, incertitudinea și lipsa de compromis între statele membre denotă mersul complicat al negocierilor și ambiguitatea următorului buget aprobat, deoarece UE este acum divizată în două tabere opuse: pe de o parte, pentru reducerea bugetară și împotrivirea creșterii contribuțiilor naționale și pe de altă parte, contra reducerii bugetare. De aici rezultă că, este imporobabil ca viitoru buget al Uniunii să capete valori mai mari decât bugetul predecesor, soluția rămasă fiind sau diminuarea bugetului sau menținerea acestuia la valoarea actuală.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 35
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

De unde vor veni banii? Aceasta este întrebarea controversată la care UE trebuie să răspundă la fiecare șapte ani – și de data aceasta, problema este și mai complicată. Marea Britanie, care a fost unul dintre principalii contribuabili ai UE, a părăsit blocul la 31 ianuarie. În ultimii ani, contribuția sa netă la UE a fost de aproximativ 7,8 miliarde de lire sterline pe an și, ca atare, plecarea Regatului Unit lasă în urmă un deficit de aproximativ 55 de miliarde de lire sterline în următorii șapte ani. Cele 27 de țări rămase în UE încearcă să găsească modalități de a face față acestei problemei. Bugetul UE este utilizat pentru finanțarea politicilor din întregul bloc, de la dezvoltarea zonelor rurale, până la securitate și promovarea drepturilor omului. Cu toate acestea, țările UE cu greu se pot decide câți bani să aloce diferitelor obiective politice. 15 state membre UE nu doresc un buget mai mic, inclusiv țări precum Portugalia, Polonia, Spania și Grecia. Acest grup a fost considerat apărătorul politicii de coeziune, deoarece se opune reducerilor fondurilor alocate acesteia. Pe de altă parte, „Frugal Four”, un grup format din Austria, Danemarca, Suedia și Olanda, consideră că UE ar trebui să își reducă bugetul și să aloce mai multe finanțări pentru domenii precum tehnologie și schimbările climatice. Indiferent de opiniile diferite pe tema bugetului, liderii europeni trebuie să ajungă la un consens pentru a aproba următorul plan de cheltuieli pe următorii șapte ani. Odată ce acest lucru este îndeplinit, bugetul va trebui să fie aprobat de către parlamentarii europeni cu majoritate de voturi. Care sunt opțiunile posibile pentru realocarea bugetului UE după Brexit? Conform Deutsche Bank Research, scenariul 1 se bazează pe o realocare a contribuției Marii Britanii în funcție de contribuția statelor membre la PIB-ul total al UE-27. Fiecare stat membru ar trebui să plătească 0,06% suplimentar din venitul național brut pentru a compensa golul lăsat de Marea Britanie. Astfel, cele mai mari sume anuale suplimentare ar trebui să fie plătite de Germania (1,9 miliarde €), Franța (1,4 miliarde €) și Italia (1 mld €). În plus, beneficiari precum Spania, Polonia și Belgia s-ar confrunta cu o reducere a contribuțiilor cu 0,06% din PIB-ul anual. Scenariul 2 presupune că contribuția Marii Britanii va fi distribuită în mod egal tuturor contribuabililor rămași, care vor crește contribuțiile la 1,11%, în timp ce în scenariul 3 contribuția Marii Britanii este compensată doar de către beneficiari. Scenariul 4 este o combinație a ultimelor două opțiuni: 50% din contribuția Marii Britanii ar putea fi compensată de către contribuabili și 50% de către beneficiari. Actuala pandemie cu care se confruntă Uniunea Europeană nu este singurul motiv care a întârziat adoptarea deciziilor oficiale cu privire la bugetul structurii europene. Lipsa de consens și discuțiile aparent interminabile pe această temă sunt și ele de vină. Subiectul este unul sensibil, fapt pentru care este dificil de exprimat o opinie. După cum arată și cele patru scenarii formulate, nu se ia absolut deloc în discuție creșterea bugetului UE, ci doar acoperirea lipsurilor rămase post-brexit. Concluzia logica așadar ar fi aceea că bugetul fie va rămâne același, fie va fi doar ușor diminuat, întrucât susținătorii politicii de coeziune, care însumează mai mult de jumătate din statele membre, nu doresc un buget mai mic.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Marea Britanie, care a fost unul dintre principalii contribuitori ai UE, a părăsit Uniunea pe 31 ianuarie 2020. În ultimii ani, contribuția netă a Regatului Unit la bugetul UE a fost de aproximativ 7,8 miliarde de lire sterline/an iar plecarea acestui stat lasă Uniunea cu un deficit de aproximativ 55 de miliarde de lire sterline (71,3 miliarde de dolari) pentru următorii șapte ani. Restul de 27 de țări din UE încearcă acum să găsească modalități de a se descurca cu diferența. Într-o ședință de urgență, liderii Uniunii au căutat să cadă de acord cu următorul buget, dar au loc lupte lungi și dure între cei care plătesc cele mai mari sume către UE (Olanda, Austria, Danemarca și Suedia) și cei care primesc cei mai mulți bani din aceasta. Există 15 țări care nu doresc un buget mai mic, acest grup a fost numit "Friends of Cohesion" deoarece se opune reducerilor fondurilor de coeziune - care sprijină membrii al căror venit național brut pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE. Timpul însă presează statele să facă o alegere deoarece, după cum a spus Johannes Hahn, comisar pentru buget și administrație, "dacă mai există o întârziere semnificativă, aceasta va avea un impact asupra începerii programelor ",cu referire la proiectele UE care urmează să primească finanțare până la sfârșitul anului. Mai mult, unii analiști au avertizat că gestionarea greșită a bugetului ar putea da naștere sentimentelor anti-UE în diferite state europene. Liderii europeni au nevoie de un consens pentru a aproba planul de cheltuieli pentru următorii șapte ani dar pare că totul depinde de rezolvarea diferendelor dintre Frugal Four și Friends of Cohesion.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

In contextul acestei discuții, este d Ela sine înțeles ca UE și bugetul acesteia se confrunta acum cu doua mari probleme. Prima este părăsirea Marii Britanii a Uniunii Europene, iar a doua este criza generata de Covid 19. Ambele pot avea repercursiuni grave asupra Uniunii Europene. Prima varianta afectează în mod direct bugetul Uniunii Europene deoarece Marea Britanie era un contribuabil foarte important ce asigura nu mai puțin de 10% din bugetul Uniunii Europene. Astfel apar întrebările de unde vor scoate banii pentru a acoperi gaura din buget, iar variantele de răspuns nu sunt favorabile pentru statele Uniunii Europene deoarece oricare ar fi acestea, Statele vor beneficia de mai putini bani din partea UE, sau vor aloca mai mulți bani la buget. În ceea ce privește criza creată de pandemia mondială, aceasta afectează în mod direct economia statelor, fapt ce va conduce în final la nevoia de sprijin financiar considerabil din partea Uniunii. Prin urmare, în cel mai fericit caz, în urma unei gestiuni atente, bugetul va rămâne același, însă eu tind sa cred ca acesta se va diminua inevitabil, având în vedere contextul actual.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Părăsirea Uniunii Europene de către Marea Britanie pe data de 31 ianuarie a reprezentat închierea procesului de Brexit, precum și dezbateri referioare la rectificările bugetare ale UE. Din acest buget comunitar care este format 98% din resursele proprii (mai exact din contribuția de 1% din PIB a fiecărui stat membru) și restul de 2% din taxele vamale externe ale UE, Marea Britanie contribuia cu 10% din total, mai exact cu peste 63 de miliarde de euro. La nivel decizional statele sunt împărțite în state care sunt donatoare ce se împotrivesc scenariului de mărire a cotizațiilor naționale ( Suedia, Danemarca, Austria, Olanda) și state din grupul „Prietenii Coeziunii” care sunt state „consumatoare” ce atrag mai multe fonduri pentru investiții naționale decât contribuie (precum Polonia) sau primesc mai puține fonduri europene decât contribuie ( cazul României). Într-un asemenea context nu putem vorbi de o posibilă creștere a bugetului unional, chiar dacă UK se opunea acestui fapt, deoarece există și alte numeroase state ce sunt în dezacord, precum Suedia sau Olanda. Este puțin probabil astfel ca statele membre să se pună de acord pentru mărirea bugetului, cu atât mai puțin cu sume consisitente cât să acopere lipsa Marii Britanii sau chiar să suplimenteze considerabil bugetul Uniunii. O situație certă este cea în care bugetul uniunii va scădea datorită lipsei unui contribuitor important, Marea Britanie. Această situație a creat numeroase strategii de recontrucție a bugetului UE precum: o contribuție mai mare din partea Germaniei, Franței și Italiei, creșterea cotizațiilor fiecărui stat membru pentru menținerea bugetului, sau subsituirea lipsurilor în mod egal de către contribuabili și de beneficiari. De asemenea, scăderea bugetului va afecta viitoarele planuri al uniuni și parlamentarii europeni vor trebui să găsească soluții de finanțare deși cheltuielile care până atunci s-au îndreptat spre Marea Britanie ( ce nu era un stat donator) vor fi „economisite”, insă aceste sume sunt net inferioare necesităților de funcționare ale uniunii. Această situație generează discuții ample pro și contra măririi finanțării bugetului deoarece este amplificat și de un puternic sentiment naționalist apărut pe fondul pandemiei de Covid-19. Astfel, nu putem vorbi despre o menținere a bugetului unional în contextul în care aceasta este vizibil în scădere, însă relativ autosuficient dacă ne raportăm la nivelul de contribuție al Regatului Unit și la nivelul de absorbție al fondurilor europene, care este ușor depășit de cel al contribuțiilor. Raportându-ne la acest lucru sunt foarte greu de calculat necesitățile bugetare ale noii planificări în contextul în care UE a pierdut 6% din suprafață și 13% din populație, cu atât mai puțin putem vorbi depre o creștere a bugetului. În concluzie, bugetul Uniunii Europene va scădea cu 10% din lipsa contribuției Marii Britanii și totodată, se vor economisi fondurile euopene ce erau atrase de aceasta, prin urmare bugetul per ansamblu va scădea antrenând discuții numeroase, toate acestea pe fondul unei pandemi de Covid-19 care generează diviziuni puternice.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

De corectat este partea unde scrii: "Din acest buget comunitar care este format 98% din resursele proprii (mai exact din contribuția de 1% din PIB a fiecărui stat membru) și restul de 2% din taxele vamale externe ale UE, Marea Britanie contribuia cu 10% din total, mai exact cu peste 63 de miliarde de euro." Taxele vamale externe ale UE fac parte din resurse proprii, si de fapt sunt resursele proprii prin excelenta dintr-un punct de vedere calitativ. Sunt denumite "resurse proprii traditionale".
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 4
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote